Amenajat în strana dreaptă a niciodată finalizatului Duomo Nuovo din Terzo di Citta, Museo dell’Opera del Duomo găzduiește, așa cum sugerează numele său foarte bine în italiană, unele dintre lucrările care, acum mult timp, obișnuiau să decoreze catedrala orașului. Dintr-un motiv sau altul, însă în principiu în vederea unei mai bune păstrări și expuneri, lucrările au fost înlăturate din locul inițial și aduse aici. Acum reprezintă patrimoniul unuia dintre obiectivele pe care nu le poți omite dacă îți faci sejurul la Siena.
Îți poți completa vizita la acest muzeu admirând panorama orașului Siena, o priveliște ce se deschide spectaculos înaintea ochilor tăi odată ce urci deasupra a ceea ce localnicii numesc il Facciatone, fațada edificiului, finalizată cu puțin timp înainte de izbucnirea molimei, evenimentul ce a pus capăt brusc îndrăznețului proiect sienez, în 1348.
Muzeul a fost amenajat încă din 1869, la un scurt interval de 8 ani de la unificarea Italiei dub același rege, ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi muzee private din țară. Chiar de la inaugurarea sa inițiativă încurajată de pe atunci numitul Minister al Educației Publice), muzeul și-a stabilit cu precizie scopul: să colecteze și să expună capodoperele aduse de la Catedrala Siena, pentru a oferi adăpost exponatelor și pentru a le spori vizibilitatea la public.
Deși instituția ca atare este de origine modernă, situl său, adică, rămășițele îndrăznețului, dar nefinalizatului proiect al sienezilor, chiar și acum oarecum ironic numit Duomo Nuovo, este de sorginte medievală, mult mai vechi decât instituția pe care o găzduiește. În timp, patrimoniul muzeului a fost extins, astfel încât în prezent cuprinde și Biserica San Niccolo in Sasso.
Muzeul Catedralei ocupă doar una dintre stranele Noului Dom. Fațada extraordinară a edificului, anume, il Facciatone, este destul de tentantă pentru a te convinge că obiectivul merită explorat.
Dispuse pe trei nivele, exponatele sunt expuse în așa fel încât să ofere vizitatorilor o privire cuprinzătoare și coerentă asupra artei religioase practicate în evul mediu și în epoca modernă în Toscana în genere și în Siena în particular.
Exponatele de la parter au fost cu toate aduse ca urmare a înlăturării de pe fațada catedralei și a unor secțiuni interioare, constând atât din opere sculpturale, cât și picturale. Giovanni Pisano pare a fi cel mai bine reprezentat, cu un statuar impresionant ce odată decora fațada gloriosului il Duomo: sculptate în marmură, sibile, profeți și filosofi, precum și o lupoaică (atribuită școlii lui Pisano), însoțită de o altă reprezentare similară, a cărei paternitate este atribuită diverșilor artiști ai marmurei născuți în Siena în secolul al XVII-lea.
Alte elemente de interes pentru care îți poți face timp pentru a le observa datează din secolul al XV-lea: Fecioara iertării de Donatello (datată în 1458, un tondo care odată înfrumuseța așa-numita Porta del Perdono a catedralei) și Fecioara cu pruncul întronați și Cardinalul Casini (un basrelief adus aici de la Capela San Sebastiano, executată între 1437 și 1438) de Jacopo della Quercia merită atenția ta.
De departe, cea mai excepțională capodoperă de la parter rămâne, în realizarea lui Duccio di Buoninsegna, un vitraliu: o bijuterie de la sfârșitul secolului al XIII-lea (mai precis, 1287-1288), realizată cu tehnică și măiestrie de neegalat, și care descrie scene din viața Fecioarei, Evangheliștilor și ale Sfinților Bartolomeu, Ansanus, Crescentius și Savinus (cei patru sfinți patroni ai orașului).
Așa-numita Sală Maesta de la primul etaj expune cu mândrie un retablu numit Maesta, realizat tot de Duccio di Buoninsegna (între 1308 și 1311), o culme a picturii italiene de secol XIV. Suprafața anterioară se centrează pe scene din viața Fecioarei, în vreme ce suprafața din spate este inspirată din scene biblice cum ar fi Patimile lui Iisus. Puțin eclipsată de magnificul retablu, Nașterea Mariei executată de Pietro Lorenzetti (și datând din 1342) este expusă, de asemenea, în Sala Maesta.
Un statuar din lemn cu piese executate de Domenico di Niccolo dei Cori (între 1414 și 1415) și de Jacopo della Quercia (între 1415 și 1420) este adăpostit în sala alăturată, alături de câteva codicile ilustrate de maeștri precum Lippo Vanni, Sano di Pietro, Benvenuto di Giovanni.
Trezoreria merită o atenție deosebită. Este divizată în câteva secțiuni ce însumează câteva sute de exponate. Pocale, articole emailate din secolul al XV-lea (lucrate de maestrul Goro di ser Neroccio), Relicvariul Sfântului Galganus, Relicvariul Armelor Sfântului Ioan Botezătorul (a doua jumătate a secolului al XV-lea, executate la ordinul Papei Pius II), servicii liturgice în cristal și argint (odată decorând Capela Madonna del Votto), și Trandafirul de Aur a lui Gian Lorenzo Bernini, donat Catedralei de Alessandro VII la jumătatea secolului al XVII-lea.
Prima cameră de la ultimul etaj prezintă elemente de interes precum dramatica sculptură a lui Giovanni Pisano (1280) ce redă Crucificarea, și în realizarea lui Alberto di Betto, din 1421, Plângerea lui Christos mort. Patrimoniul pictural este mai generos, constând din opere precum Predicile Sfântului Bernardino, de Sano di Pietro. De la jumătatea secolului al XV-lea, Fecioara Umilinței, de Gregorio di Cecco, din anul 1423 (adusă aici de la Altarul Vizitării); și prețioasa Fecioară cu ochii mari, reținută ca fiind una dintre cele mai vechi capodopere reprezentative ale școlii de pictură sieneze (datează din prima jumătate a secolului al XIII-lea).
Piesa centrală din a doua cameră de la etajul superior, numită Sala Alfieri, constă dintr-un steag ceremonial de la începutul secolului al XVII-lea, lucrare a lui Rutilio Manetti și Francesco Rustici, ce redă Predica Botezătorului și Botezul lui Iisus (lucrarea a fot comandată de pe atunci numita Societate Laică a Tânărului Sfânt Ioan și Sfânt Januarius). Acest steag este flancat de Iisus în fața lui Pilat din Pont, scenă lucrată de Luca Giordano, și retablele lui Matteo di Giovanni: Fecioara întronată cu patru sfinți și îngerii (din 1480, anterior aflate în Altarul Celsi) și, din 1460, Fecioara întronată cu sfântul Anton și Sfântul Bernardino (adusă de la Baptisteriu). De asemenea notabile sunt lucrările de început de secol XVI de Domenico Beccafumi: un Sfânt Pavel întronat (panou din 1516) și Îngerul cu vestea și Vestirea Fecioarei (lucrare în teracota policromă de la jumătatea secolului al XVI-lea).
În cele din urmă, Camera Tapițeriilor te invită să explorezi o altă latură a artei religioase. Ca piesă centrală se află remarcabile odăjdii din jasp (cel mai probabil lucrate între secolele al XI-lea și al XIII-lea). Piesele care atârnă pe pereți și numeroase textile aduse aici de la catedrală completează colecția.
Tabelul de mai jos redă toate informațiile privitoare la adresa Museo dell’Opera del Duomo, program de vizite, prețurile biletelor și rezervări. Reține că dacă deții Opa Si Pass ai posibilitatea de a vizita toate secțiunile muzeului și alte obiective importante din Siena (inclusiv Catedrala și Baptisteriul Sfântului Ioan) la doar jumătate din prețul pe care în caz contrar al trebui să îl plătești integral dacă ar fi să vizitezi atracțiile separat.
Programul de vizite și prețul biletelor sunt supuse modificărilor; de aceea ești trimis către website-ul oficial al muzeului pentru a fi la curent cu informațiile actualizate.
Datând din secolul al XII-lea, Biserica San Martino a fost îmbogățită artistic și arhitectonic în timp, acum expunând câteva lucrări renascentiste.
Unul dintre cele mai vechi locașuri de cult din Siena, Bazilica San Domenico este o structură impunătoare care impresionează prin aspectul auster.
Stilul renascentist original de secol XIII al Bazilicii San Francesco din Siena a făcut loc unei expresii arhitecturale gotice de secol XV.