Santa Caterina nu este doar una dintre cele mai renumite personalități născute în Siena, ci și una dintre cele mai importante figuri ale Bisericii Catolice. Ea, alături de Sfânta Teresa din Avila, este prima femeie care a fost proclamată Doctor al Bisericii (în 1970). Înainte de aceasta, a fost onorată cu titlul de patron sfânt al Italiei (în 1939), alături de San Francesco d’Assisi, canonizarea sa având loc la circa 80 de ani după moarte (sfânta a murit la vârsta de 33 de ani), în 1460. Faptele extraordinare ale Caterinei Benincasa, care au dus la sanctificarea sa, sunt bine cunoscute de scolarii catolicismului.
Casa unde s-a născut (în 1347) a fost deschisă vizitelor publicului, fiind o excelentă destinație pentru turiștii ce caută liniștea și serenitatea. Nu doar turistul animat de interese religioase este cel ce ar trebui să viziteze situl. Dacă nutrești un interes autentic pentru lucrările unor personalități precum Il Sodoma, Vanni ori Giovanni Battista Pelori, poți vizita la fel de bine casa din Terzo di Camollia, motivat de o curiozitate pur artistică. În orice caz, pur și simplu nu ar trebui să omiți o escală la Casa-Santuario.
Caterina Benincasa, sanctificată și declarată sfântă patron al Italiei, s-a născut în Siena, chiar în casa acum deschisă publicului. Sfânta a murit la vârsta de 33 de ani, iar casa părintească a fost transformată în sanctuar în 1466. Edificiul reține aproape nimic din locuința originală, toate camerele și dependințele (inclusiv bucătăriile) fiind transformate de-a lungul timpului în camere cu un aer profund bisericesc.
Din punct de vedere artistic, clădirea a fost îmbogățită cu lucrările realizate de notabili artiști născuți în Siena, dar și de maeștri străini. Chiar și secolul al XX-lea a văzut casa însă trecând prin lucrări de decorare și amenajare. Însă acest aspect este îmbucurător, întrucât te asigură că o vizită la acest sit religios muzeal va fi o experiență artistică intensă.
În prezent, intrarea în sanctuar se face prin așa-numitul Portico dei Comuni, construit în 1941. Acesta înlocuiește o fostă intrare renascentistă realizată de Vicolo del Tiratoio. Prima priveliște care se deschide după intrare este Oratoriul Crucifixului.
Fostele grădini ale gospodăriei Benicasa au fost folosite ca sit pentru construirea a ceea ce pelerinii numesc Oratoriul Crucifixului. Structura este organizată într-o singură navă și prezintă, ca piesă centrală, chiar crucifixul din lemn de la care Caterina a primit stigmatele. Relicva este expusă lângă altar. A fost adusă aici de la Pisa (de la Biserica Santa Cristina, unde a avut loc episodul primirii stigmatelor) în anul 1565. Pe lângă crucifix, interesul tău mai poate fi atras de frescele executate de Giuseppe Nicola Nasini.
Vechea bucătărie estivală a gospodăriei a fost transformată în actualul Oratorio Superiore, situat chiar la dreapta de Oratorio del Crocifisso. Intrând aici, vei păși pe o podea din majolica, foarte probabil executată între secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Măiestria cu care a fost realizată este egalată de excepționalul tavan încrustat, o lucrare de Il Riccio. Muralele semnate de figuri precum Manetti, Francesco Vanni, Pomarancio și alți artiști din secolul al XVII-lea decorează camera, în vreme ce Stigmatele Sfintei Caterina, executate de Bernardino Fungai, completează patrimoniul altarului.
Oratorio Superiore este legat de Oratorio della Camera printr-o scară. În acesta din urmă se află celula sfintei. Este chiar celula în care Caterina se închidea, impresionând prin incredibilă austeritate. Piatra pe care Caterina o folosea pentru a-și sprijini capul atunci când dormea îți dă o idee despre cum sfânta înțelegea mortificarea corpului ca proptea pentru elevarea spirituală. Pe lângă celulă, Oratorio della Camera mai prezintă, chiar deasupra altarului, scena Stigmatelor (lucrare de Girolamo Benvenuto), precum și murale de Alessandro Franchi (sfârșitul secolului al XIX-lea), descriind scene inspirate din viața sfintei.
Accesul în acest edificiu se face printr-o scară ce pornește din vestibulul Oratorio della Camera. Elementele de interes constau dintr-o piesă centrală a altarului (o statuie din lemn a Sfintei Caterina) completată de frescele cu îngeri ale lui Il Sodoma. Muralele, ce redau scene inspirate tot din viața sfintei (tema se centrează pe miracolele pe care aceasta le-a făcut), sunt în realizarea lui Gerolamo Della Pacchia. Interesant de notat este și faptul că locașul de cult actual este fostul depozit al gospodăriei Benicasa.
Doar pentru a adăuga încă puțină emoție vizitei, poți intra și în pivnițele unde se spune că a avut loc miracolul butoiului inepuizabil.
Sanctuarul Santa Caterina găzduiește și Muzeul Contrada dell’Oca. Acesta expune trofeele câștigate la edițiile Palio. Îți poți face o idee destul de precisă despre cât de mult prețuiesc localnicii acest eveniment istoric.
Aceasta este cea mai recentă achiziție a sanctuarului istoric. Construită nu mai devreme de 2006, structura realizată de o echipă de arhitecți (Betti, Fineschi și Lamoretti) încearcă să sensibilizeze pelerinii și turiștii vizitatori la ideea de a asculta cuvântul lui Dumnezeu și de a-l lăsa să lucreze, exact așa cum sticla lasă lumină să treacă prin ea. Capela găzduiește și o mână de lucrări de artă contemporană de inspirație religioasă.
Tabelul de mai jos redă toate informațiile despre adresa Casa-Santuario di Santa Caterina da Siena și detalii de contact.
Situat în Piazza del Campo, Torre del Mangia este unul dintre cele mai exemplare obiective din Siena, declarat parte a patrimoniului UNESCO
palatul public siena, palatul comunal
Museo dell’Opera del Duomo din Siena expune capodopere istorice adunate din catedrala orașului, precum și din alte surse.