Bazilica dell’Osservanza / Locașuri de cult în Siena

Complex monastic restaurat la puritatea sa renascentistă

Privire de ansamblu asupra Bazilicii dell’Osservanza

A vizita cât mai mult posibil din patrimoniul istoric și artistic al orașului Siena este o premisă obligatorie al unui sejur complet în această destinație toscană pitorească. În vreme ce așa-numita Basilica dell’Osservanza nu poate fi calificată în categoria celor mai populare atracții, este o oprire ce îți poate îmbogăți experiența turistică în Siena. Original construită într-un stil renascentist curat, biserica și mănăstirea au acumulat elemente ce țin de alte curente arhitecturale ca urmare a repetatelor lucrări de restaurare executate în timp.

Istoria Bazilicii dell’Osservanza

Biserica a fost ridicată pe așa-numita Colle della Capriola, odată casă a Sfântului Bernardino da Siena, o figură proeminentă a ordinului franciscan al minoriților. Se presupune că lucrările de construcție au fost executate și finalizate în 1490, urmând un proiect de Francesco di Giorgio Martini, artist născut în Siena. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, structura originală fusese deja extinsă la ordinul lui Pandolfo Petrucci, pe atunci un puternic politician sienez, care avea în gând să amenajeze acolo o criptă pentru familia sa.

Ca urmare a asediului orașului Siena din anul 1554, biserica a fost semnificativ afectată, impunându-se lucrări de restaurare. Astfel, în cursul secolului al XVI-lea, acest locaș de cult a căpătat un accent baroc, reflectând sensibilitatea arhitecților săi la trendurile artistice ale timpului. Din nefericire, al Doilea Război Mondial a distrus complet biserica (bombardamentele din 1944), așa încât, cu excepția câtorva resurse documentaristice, nimic nu a supraviețuit acelei epoci tulburate.

Structura pe care o poți admira acum este o reconstrucție bazată pe numitele documente salvate și pe mărturiile călugărilor. Autoritățile pretind că actuala structură este o reproducere fidelă a complexului monastic original care consta dintr-o biserică și o mănăstire. Aerul istoric al locului te va convinge că versiunea curentă nu a dezonorat ambiția autorităților de a reda bisericii profilul său trecut.

Biserica

Fațada bisericii nu este copleșitor de decorată – de fapt, este chiar simplă – deși prezintă câteva elemente care atrag atenția. Dominată de a un fronton triangular, partea sa superioară este jalonată de traverse deasupra unei frize. Partea inferioară constă dintr-o colonadă de pilaștri care adăpostește câteva plăci comemorative, evocând cele mai semnificative momente ale istoriei complexului (consacrarea Sfântului Bernardino din secolul al XV-lea, vizite și donații făcute de papi și alte figuri notabile). Sobrietatea exteriorului este completată de structura acoperișului care întregește austeritatea stilului renascentist, dovedind că versiunea actuală respectă, într-adevăr, originalul.

În contrast, clopotnița pare a fi o adiție ulterioară. Cripta (inițial construită la sfârșitul secolului al XV-lea) adăpostește mormintele membrilor familiei Petrucci (pot fi identificate și alte morminte ale unor figuri notabile), accesul în criptă fiind făcut din capătul stând al colonadei. Înăuntrul bisericii, o sobrietate surprinzătoare infuzează atmosfera. Odată abundând în decorațiuni luxuriante, biserica din prezent a revenit la simplitatea renascentistă originală în urma lucrărilor de restaurare din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Totuși, câteva elemente îți pot capta interesul.

Două medalioane din teracotă, ce flanchează intrarea, și arcul de triumf cu o structură de susținere decorată cu două statui de teracotă smălțuite pot fi citate. Altarul prezintă, ca piesă centrală, un crucifix (de valoare istorică modestă) și o frescă, presupusă a fi o operă realizată de Pietro di Francesco Orioli în secolul al XV-lea. Patru capele flanchează fiecare latură a bisericii, toate dedicate (și rededicate) unor figuri și evenimente biblice (în principiu, Mariei și lui Iisus) și doi sfinți: San Bernardino și San Antonio da Padova.

Mănăstirea

Complexul monastic este completat de o serie de structuri: oratoriul lui San Bernardino, refectoriul, sacristia și mausoleul de sub ea, două peristiluri și așa-numita loggia lui Pandolfo.

Muzeul Mănăstiresc Aurelio Castelli

Muzeul mănăstirii (numit Muzeul Aurelio Castelli, în onoarea reputatului scolar care a militat pentru independența complexului în ultima parte a secolului al XIX-lea) a fost deschis în 1920, și este deosebit de interesant. Expune piese relative la istoria bisericii și a mănăstirii, recuperate din dezastrele care au afectat complexul în timp.

Următoarele se numără printre cele mai valoroase exponate din patrimoniul muzeului: frescă de Girolamo di Benvenuto (anterior situată în criptă, însă adusă aici în vederea conservării); fragmente dintr-o scenă a Crucificării de Lando di Pietro recuperată în urma bombardamentelor din 1944; piatra funerară a lui Niccolo Piccolomini, cu paternitate necunoscută (dar atribuită anterior lui Il Vecchietta); și relicvariul straielor lui San Bernardino.

Alte informații

Tabelul de mai jos redă toate informațiile despre adresa și detaliile de contact ale Bazilicii dell’Osservanza.

Nume:

Bazilica dell’Osservanza / Basilica dell’Osservanza

Adresă:

Strada dell’Osservanza, 7, 53100, Siena, Italia

Telefon:

0039 0577 332444 / 0039 0577 332448

Website:

www.basilicaosservanza.it